Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compartiment)
1. încăpere dintr-un spaţiu împărţit în mai multe subunităţi, separată cu pereţi despărţitori etc.
2. diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane.
3. sferă, sector, domeniu (de activitate).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disperser)
1. tr., refl. a (se) împrăştia, a (se) răspândi.
2. (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie.
3. tr. a împrăştia organizat populaţia, instituţiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile.
4. a dispune unităţile militare pe subunităţi în raioane la distanţe mari, pentru a reduce posibilităţile inamicului de a le nimici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formation, lat. formatic)
1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică.
2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații.
3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (grupa)
2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune.
3. (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă.
4. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planton)
1. serviciu de pază a armamentului şi materialelor unei subunităţi, într-un dormitor etc., executat de ostaşi neînarmaţi.
2. ostaş care execută acest serviciu.