succeda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. succéder, lat. succedere)

1. intr. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva.
2. (jur.) a moșteni.
3. refl. a veni, a urma unul după altul.

succedaneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. succédané, lat. succedaneus)

1. medicament, produs care poate substitui un altul, cu aceleași efecte sau proprietăți.

succedare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (succeda)

1. faptul de a (se) succeda, de a urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp).
2. înlănțuire de ființe, de lucruri, de evenimente etc. care se succed fără întrerupere sau la distanță mică unul de celălalt.
3. (var.) succedere.
4. (antonim) precedare.

aliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
3. tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.

alternat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.

cazualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casualisme)

1. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea.

cineroman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciné-roman)

1. roman scris în vederea adaptării cinematografice.
2. roman sub formă de fotografii sau de desene care se succed, ori de colaje pe bandă.

cretacic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Kretazisch)

1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).

criptogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptogramme)

1. document scris cu caractere secrete, cărora li se atribuie, după un cod, valori speciale, cunoscute numai de cei inițiați.
2. (inform.) formă codificată a unei înregistrări.
3. problemă enigmistică constând în a împărți cuvintele unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o formă geometrică regulată, urmând a se afla locul unde începe succesiunea acestor fragmente și modul în care se succedă.