Dictionar

succesiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT succesivus
2. FR successif; succédané
3. EN succesive; following
4. DE allmählich; nachfolgend; aufeinanderfolgend; sukzessiv
5. RU последовaтельный
6. HU folytatólagos, egymás után következő
 

succesiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. succesif, lat. successivus)

1. (şi adv.) care se succedă neîntrerupt.
2. progresiv, treptat.
 

succesivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. successivité)

1. calitate a unor procese, activităţi, trăiri de a se desfăşura în timp, ca o suită de momente succesive.
 

algoritmizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algoritmiza)

1. modelare a oricărui proces sau fenomen conform unui program riguros de procedee şi prescripţii succesive.
 

alterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).
 

amortizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amortissable)

1. care se poate amortiza; amortibil.
2. care poate fi rambursat prin plăți succesive.
 

antanaclază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antanaclase)

1. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepţii diferite.
 

apoziţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apposition, lat. appositio)

1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ.
2. orice construcţie sintactică de tip apoziţional.
3. (biol.) creştere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi.
 

argentotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argentitypie)

1. procedeu de multiplicare prin fotoreproducere în care developarea se face succesiv în soluţie de nitrat de argint şi de oxalat de potasiu.