Dictionar

suculent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. succulent, lat. suculentus)

1. I. cu mult suc, zemos; (prin ext.) savuros și hrănitor.
2. (bot.) se spune despre o plantă ale cărei țesuturi sunt bogate în apă.
3. (fig.) plin de conținut, de savoare.
4. II. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase.
 

suculent; cărnos; zemos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT succosus; succulentus
2. FR succulent; juteux; charnu
3. EN succose; sappy; juicy; fleshy; succate; succous; succulent; sapid
4. DE saftig; saftreich; fleischig; voller Saft
5. RU сукулентный; сочный; мясистый
6. HU nedvdús, lédús, pozsgás, húsos, vizes, vizenyős
 

suculență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. succulence)

1. însușirea de a fi suculent; savoare, gust.
 

achilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achylie)

1. absența acidului clorhidric și a pepsinei din sucul gastric.
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

anaciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacidité, engl. anacidity)

1. lipsă de aciditate a sucului gastric.
 

anaclorhidrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anachlorhydrie)

1. absența acidului clorhidric din sucul gastric; aclorhidrie.
 

antoclor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthochlore)

1. pigment galben din sucul celular al unor flori.