Dictionar

abazic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după germ. abatisch)

1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.
 

afazic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aphasique)

1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.
 

aflictiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afflictif)

1. (despre pedepse) care lovește direct pe cel care suferă.
 
 

albuminuric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albuminurique)

1. s.m.f. persoană care suferă de albuminurie.
2. adj. referitor la albuminurie.
3. adj. de albuminurie.