Abazic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după germ. abatisch)

1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.

---

Afazic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)

1. I. de afazie, privitor la afazie.

2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).

3. II. persoană care suferă de afazie.

---

Aflictiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afflictif)

1. (despre pedepse) care loveşte direct pe cel care suferă.

---

Afon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)

1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie.

2. care n-are voce sau simţ muzical.

3. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă.

---

Albuminuric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albuminurique)

1. s.m.f. persoană care suferă de albuminurie.

2. adj. referitor la albuminurie.

3. adj. de albuminurie.

---

Anorectic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anorectique)

1. (suferind) de anorexie; anorexic.

2. (persoană) care suferă de anorexie nervoasă; anorexic.

---