Dictionar

suferibil, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (suferi + -bil)

1. (de obicei despre acțiuni, situații etc. neplăcute sau nedorite) care se exercită asupra cuiva fără a-l face să se revolte sau să-și piardă rezistența, fermitatea etc.; suportabil.
2. care poate fi suportat; suportabil.
3. (anton.) (înv.) nesuferibil.
 

sufericios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (suferi + -icios)

1. (despre fața oamenilor) (ca) de bolnav; suferind.
 

suferind, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (suferi, cf. fr. souffrant)

1. care suferă de o boală; care este bolnav.
2. califică partea corpului care este afectată și care provoacă durere.
3. care exprimă suferință; suferitor.
 

suferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (suferi + -ință)

1. durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă.
2. (expr.) a fi în ~ = a-i lipsi cuiva ceva.
 

suferire

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. suferi)

1. faptul de a suferi; suferință.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

abulic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. aboulique)

1. (suferind) de abulie.
 

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.
 

acromatopsic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromatopsique)

1. (suferind) de acromatopsie, defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culorile; acromatop.
 

afoniza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. aphoniser)

1. a suferi fenomenul de afonizare; a face afon.
 

agorafob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. agoraphobe)

1. (suferind) de agorafobie, având o fobie pentru spațiile deschise și locurile publice.
2. (anton.) claustrofob.