Parte de vorbire: s.f.
Origine: (suferi + -ință)
1. durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă.
2. (expr.) a fi în ~ = a-i lipsi cuiva ceva.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. algos „durere”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calvaire, lat. calvarium)
1. chin, suferinţă; durere îndelungată, supliciu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérivatif, lat. derivativus)
1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate şi uşurează o suferinţă; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)
1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indolore)
1. care nu doare; care nu provoacă durere, suferință; nedureros.
2. (antonime) dureros, dolorific.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. lamentoso)
1. (muz.) cu voce, cu ton sau atitudine dureroasă, exprimând suferința; jalnic, cu jale.