Dictionar

Accidentat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.

2. adj. (despre un teren) cu multe neregularităţi.


Alohton, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochtone)

1. (despre roci) care a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare.

2. (despre specii, populaţii) originar din alte regiuni geografice.


Antipatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.


Apoplectic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apoplectique)

1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.

2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.


Avarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avarie, it. avaria)

1. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcţie etc.


Bancrut

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere)

1. persoană care a suferit o bancrută (situație de insolvență și în special de incapacitate de plată); bancrutar.