OK
X
abazic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după germ. abatisch)
1.
(med.)
(persoană)
care
suferă
de
abazie.
afazic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. aphasique)
1.
I.
de
afazie,
privitor
la
afazie.
2.
care
suferă
de
afazie
(pierderea
capacității
de
a
vorbi
sau
de
a
înțelege
limbajul).
3.
II.
persoană
care
suferă
de
afazie.
aflictiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. afflictif)
1.
(despre
pedepse)
care
loveşte
direct
pe
cel
care
suferă.
afon, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1.
(şi
s.
m.
f.)
care
suferă
de
afonie.
2.
care
n-are
voce
sau
simţ
muzical.
3.
consoană
~ă
(şi
s.
f.)
=
consoană
care
se
pronunţă
fără
vibrarea
coardelor
vocale,
surdă.
albuminuric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. albuminurique)
1.
s.m.f.
persoană
care
suferă
de
albuminurie.
2.
adj.
referitor
la
albuminurie.
3.
adj.
de
albuminurie.
amaurotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amaurotique)
1.
I.
(med.)
aparținând
sau
care
suferă
de
amauroză.
2.
(med.)
idioție
~ă
=
boală
infantilă
familială
care
se
manifestă
prin
orbire
congenitală
și
absența
totală
a
dezvoltării
intelectuale.
3.
II.
persoană
care
suferă
de
amauroză.