Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insuffler, lat. insufflare)
1. a introduce sub presiune substanţe pulverulente sau gaze într-un spaţiu închis.
2. (fig.) a trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee; a inspira.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (sufla + -aci)
1. (la instrumente muzicale) țeavă, tub prin care cântărețul suflă aer; suflător, (reg.) sufleț.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sufla + -ai)
1. aparat dintr-o cameră de amestec și o țeavă care conduce o vână de gaz sub presiune, pentru executarea sudurii, tăierea metalelor, găurire etc.
2. instalație rudimentară de aerisire, folosită la săparea puțurilor adânci sau în cazul degajării unor gaze nocive.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. soufflage)
1. structură exterioară montată pe carena unei nave, ușor deasupra și sub linia de plutire a acesteia, pentru a-i spori stabilitatea.
2. corectarea deformaţiilor unei linii de cale ferată prin introducerea de balast sub traverse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. soufflante)
1. compresor de aer sau de alte gaze, cu debite mari, pentru alimentarea cuptoarelor metalurgice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromammography)
1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spaţiul retromamar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lama)
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Althorn)
1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. alto)
1. voce omenească cu timbru grav, între sopran şi tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)
1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphorique)
1. (despre sunete) care amintește de zgomotul obținut prin suflarea într-un urcior gol.