Dictionar

insuflator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insuflateur)

1. instrument medical pentru insuflații.
 

fiatti

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fiatti)

1. pl. (muz.) instrumente de suflat; suflători.
 

melotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mellotron)

1. instrument electroacustic cu clape destinat reproducerii sonorităților suflătorilor și coardelor, la care acționarea claviaturii pune în mișcare benzi conținând imprimări ale instrumentelor respective.
 

pirognostie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrognostie)

1. metodă de analiză pentru determinarea metalelor dintr-un mineral, prin încălzirea acestuia într-o flacără de suflător.
 

bucinator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. bucinator, buccinator)

1. (la romani) suflător din bucină; gornist, trompetist.
 

suflaci

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (sufla + -aci)

1. (la instrumente muzicale) țeavă, tub prin care cântărețul suflă aer; suflător, (reg.) sufleț.