Dictionar

Nemeșug

Parte de vorbire: s.n. (înv. și reg.)
Origine: (magh. nemesség)

1. origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime.


Sugăroaică

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (sugar + -oaică)

1. (depr.) femeie slabă, scofâlcită sau bețivă; sugăroaie.


Sugativă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. /carta/ sugante)

1. hârtie (şi s. f.) = hârtie groasă şi poroasă care suge cerneala.


Sugătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (suge + -ătură)

1. faptul de a suge; supt.


Sugera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. suggérer, lat. suggerere)

1. a face se ivească în mintea cuiva o idee, un gând.


Sugerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. sugera)

1. acțiunea de a sugera și rezultatul ei.

2. insuflare de gânduri, idei, sentimente, fără a le exprima direct (ci printr-o aluzie, asociație de idei etc.); sugestie.

3. (prin ext.) evocare.


Ablacta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.

2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.

3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.


Ablactaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.

2. încetare a secreţiei de lapte matern.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Abunda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abonder, lat. abundare)

1. a fi, a se găsi, a avea din belşug.


Abundenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.

2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.

3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.


Afaniptere

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aphanipteren)

1. ordin de insecte aptere care sug sângele: puricii.