Dictionar

sugestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suggestion, lat. suggestio)

1. influenţă exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva.
2. propunere, idee sugerată cuiva.
 

autosugestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosuggestion)

1. sugestie asupra propriei conştiinţe sau conduite.
 

eterosugestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérosuggestion)

1. sugestie produsă prin intervenţia unei alte persoane.
 

autosugestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosuggestion)

1. sugestie asupra propriei conştiinţe sau conduite.
 

autosugestiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. autosuggestionare)

1. refl. a-şi produce o autosugestie.
 

eterosugestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérosuggestion)

1. sugestie produsă prin intervenţia unei alte persoane.
 

hipnopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnopédie)

1. ansamblu de procedee menite să transmită cunoştinţe în timpul somnului prin sugestie.
 

hipnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnose)

1. stare de somn parţial provocată artificial prin sugestie.
2. (fig.) fascinaţie.
 

narcohipnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. narcohypnose)

1. sugestie hipnotică în timp ce bolnavul este sub influenţa unui hipnagog.