Dictionar

Rezultate secundare (Sul.):

Alb-gălbui ca fildeşul

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT eburneus; eburnus; eborinus

2. FR ivoire; blanc ivoire; éburné; jaunâtre-blanc d’ivoire

3. EN ebourneous; eburneous; eborine; ivory white; colour of ivory; ivory yellowish white

4. DE elfenbeinweiß; elfenbeinfarben; gelblich weiß

5. RU желтовaто-белый; цветa слоновой кости

6. HU sárgásfehér, mint az elefántcsont


Consul

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. consul)

1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.

2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804.

3. agent diplomatic însărcinat reprezinte şi apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină.


Proconsul

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. proconsul)

1. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii.


SULC(I) -, -sulc

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. sulc/i/-, -sulque, cf. lat. sulcus)

1. „despicat, crestat, brăzdat”.


Sulcat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sulcatus)

1. (bot.) (despre organe) având brazde adânci, înguste; brăzdat.


Sulcat; brăzdat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT sulcatus

2. FR cannelé; sillonné

3. EN furrowed; sulcate; grooved

4. DE gefurcht; ausgefrucht; gekehlt; gepflügt

5. RU бороздчaтый

6. HU barázdás, sáncolt; durván rovátkolt, árkolt


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Abstracţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.

2. abstractizare.

3. a face ~ de = a nu lua în considerare.


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.