Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sulf)
1. metaloid galben-deschis, cu miros neplăcut: pucioasă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. sulf/o/-, cf. lat. sulfur)
1. „sulf”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sulfamide, germ. Sulfamid)
1. medicament dintr-o serie de substanţe organice cu bază de sulf, cu acţiune antiinfecţioasă, antidiabetică şi diuretică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sulfamidé)
1. (despre unguente) care conține sulfamidă.
2. (chimie) care face parte din familia sulfamidelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sulfamidémie)
1. prezenţa de sulfamide în sânge.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sulfamidoresistant)
1. care prezintă sulfamidorezistenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alabandine)
1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alaun)
1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alunite)
1. sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydrite)
1. sulfat anhidru natural de calciu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antisulfamide)
1. denumire generică pentru substanţele care se opun acţiunii bacteriostatice a sulfamidelor.