hiposulfuric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyposulfurique)

1. acid ~ = acid oxigenat al sulfului.

sulfuric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sulfurique)

1. referitor la sulf, care conţine sulf.
2. acid ~ = acid oxigenat al sulfului hexavalent, sub formă de lichid uleios, incolor, foarte corosiv, care înnegreşte materia organică; vitriol.

tiosulfuric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thiosulfurique)

1. acid ~ = acid instabil, care formează tiosulfaţi.

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.

bisulfat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bisulfate)

1. sare a acidului sulfuric, în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal.

clorhidric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorhydrique)

1. acid ~ = gaz incolor, coroziv, cu miros înţepător, obţinut prin sinteză direct din elemente sau prin acţiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu.

desulfona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1 - + sulfona)

1. a elimina, prin hidroliză, acidul sulfuric din molecula unei substanţe organice.

etenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. éthène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră, inflamabilă, obţinută prin deshidratarea alcoolului de către acidul sulfuric; etilenă.

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).