Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sulfurer)
1. a acoperi, parţial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral.
2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgăriţe.
3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sulfure)
1. sare a acidului sulfhidric.
2. compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bisulfure)
1. sulfură a cărei moleculă conţine doi atomi de sulf.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désulfurer)
1. a îndepărta sulful sau compuşii lui din gaze, topituri metalice sau alte materiale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hidro- + sulfură)
1. (chimie) sulfură rezultată prin combinarea mai multor echivalențe de acid cu un echivalent de bază; sulfură acidă, (înv.) sulfhidrat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. hydrosulfure)
1. (chimie) sulfură acidă; (înv.) sulfhidrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iodosulfure)
1. combinaţie a unei ioduri cu o sulfură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pentasulfure)
1. sulfură cu cinci atomi de sulf în moleculă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alabandine)
1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argentite, germ. Argentit)
1. (geol.) minereu constând din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argyrite)
1. (mineralogie) sulfură naturală de argint cristalizată; argentit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argyrose)
1. sulfură naturală de argint; argentit.
2. argirie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Auripigment, lat. auripigmentum)
1. (mineral.) sulfură de arsen prezentă în mod natural în cristale sau depozite masive, folosită anterior ca pigment sau colorant galben; orpiment, arsen galben.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bismuthine)
1. (chimie) sulfură naturală de bismut, cu formula BiH3.