Dictionar

sumbru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sombre)

1. întunecat.
2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist.
3. chinuit de gânduri.
 

funesto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. funesto)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) sumbru, trist.
 

jovial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jovial)

1. care este plin de veselie sinceră, simplă și comunicativă; vesel, glumeț.
2. (antonime) mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist.
 

misterioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. misterioso)

1. (muz.) misterios, enigmatic, sumbru.
 

morn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. morne)

1. (despre oameni), abătut, posomorât; sumbru.
2. (despre vreme) acoperit, întunecat.
 

nebulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nebuleux, lat. nebulosus)

1. adj. neguros, sumbru.
2. (fig.) neclar, confuz.
3. s. f. acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme și dimensiuni instabile.
 

tenebros, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. ténébreux, lat. tenebrosus)

1. adj. întunecos, obscur; sumbru.
2. (fig.) ascuns, tainic, misterios, impenetrabil.
3. (fig.; despre oameni) întunecat, posomorât, taciturn.
4. s. m. pl. grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură se caracterizează prin atmosfera întunecată și prin efecte de clarobscur puternic contrastant.