Dictionar

suma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sommer, lat. summare)

1. a face o adunare, a totaliza, a calcula limita unei serii convergente.
 

sumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)

1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulți termeni; total.
2. anumită cantitate de bani.
3. număr (mare); mulțime.
 

asuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.
2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea.
 

însuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sommer)

1. a totaliza, a cuprinde, a îngloba.
 

semisumă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (semi- + sumă)

1. jumătate dintr-o sumă.
 

subsuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. subsumer)

1. a include, a subordona o noțiune în sfera altei noțiuni mai largi.
 

sumă-record

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sumă + record)

1. sumă extrem de mare.
 

sumabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. sommable)

1. care poate fi însumat (poate fi adăugat).
2. (mat.) (despre o funcție) integrabilă; având o integrală Lebesgue.
3. (mat.) (despre o serie) convergentă.
 

acidotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acido- + -trof)

1. (despre animale) care consumă hrană acidă.
 

acont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acconto)

1. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație.
 

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
 

adiționa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. additionner)

1. a face o adunare, a face suma unei operații; a aduna.
2. a reuni mai multe cantități pentru a determina valoarea totală.
3. a adăuga un element la altul.
4. (antonime) a scădea, a reduce.
 

aforistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphoristique)

1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.
2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.
 

alcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolique)

1. adj. care conține alcool.
2. referitor la alcool(ism).
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; bețiv.