Dictionar

hipersunet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. hypersound)

1. ultrasunet de frecvență foarte înaltă.
 

infrasunet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. infra-son)

1. sunet cu o frecvență mai mică decât frecvențele auditive, neputând fi deci perceput de urechea omului.
 

sunetist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sunet + -ist)

1. tehnician care se ocupă de „sunet”, de componența sonoră a emisiunilor de televiziune.
 

ultrasunet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. ultrason)

1. fenomen acustic a cărui frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet.
 
 
 
 

acorda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
 
 

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.