Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sunnite)
1. mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calife)
1. titlu purtat de şeful religios şi politic la musulmanii sunniţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiisme)
1. principalul curent musulman, religia de stat în Iran şi în Yemen, care nu recunoaşte sunna şi pe califii sunniţi.
Parte de vorbire: I. s.m., II. adj.
Origine: (cf. fr. taliban; plural în lb. paștu pt. taleb „student”)
1. I. (în general) student la teologie islamică.
2. (în Afghanistan) membru al unei mișcări islamice fundamentaliste și armate; militant fundamentalist sunnit.
3. (fig.; depr.) persoană (extrem de) conservatoare.
4. II. referitor la fundamentaliștii sunniți.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. imam)
1. (în islamul sunnit) titlul dat califului ales, nu neapărat dintre descendenții Profetului, ci dintre membrii tribului său.
2. (în islamul șiit) căpetenia comunității, descendent din Ali, care-l face infailibil.
4. musulman capabil să conducă rugăciunea comună într-o moschee.