Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. superfin)
1. foarte fin, de cea mai bună calitate; extrafin.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. superfinir)
1. a netezi foarte fin asperităţile suprafeţelor unor piese sau organe de maşini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. superfinition)
1. acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfinisare.
2. polizare foarte amănunțită a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extra-fin)
1. de calitate superioară, care este din materia cea mai bună, cea mai pură et cetera; extrem de mic, foarte fin; superfin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. superfinition)
1. acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfinisare.
2. polizare foarte amănunțită a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. engl. superfinishing)
1. proces mecanic care se efectuează pe suprafețele materialelor după ce acestea au suferit deja un tip de finisare sau alt proces de modificare a suprafeței și care îndepărtează stratul amorf rezidual care a rămas din procesele anterioare; superfiniție.