Dictionar

fața superioară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latus superius
2. FR face supérieure
3. EN upper side; upper surface; top side
4. DE Oberseite
5. RU верхняя сторонa
6. HU felső szél, felső rész
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

ad referendum

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiția de a se obține aprobarea superioară.
 

alfa 2

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. alfa)

1. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc.
2. hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante.
 

ambușură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embouchure)

1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.