Dictionar

Rezultate secundare (Superioară,):

Faţa superioară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT latus superius

2. FR face supérieure

3. EN upper side; upper surface; top side

4. DE Oberseite

5. RU верхняя сторонa

6. HU felső szél, felső rész


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abatesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.


Acrodont, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.


Ad referendum

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.


Alfa 2

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. alfa)

1. plantă graminee din Africa şi Spania, pentru hârtie, fibre, ţesături etc.

2. hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante.


Ambușură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)

1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.