Dictionar

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
 

cenomanian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cénomanien)

1. (din) al doilea etaj al cretacicului mediu (sau primul superior).
 

maestrichtian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maéstrichtien)

1. (din) subetajul superior al senonianului (cretacicul superior).
 

monțian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. montien)

1. (din) primul etaj al paleocenului (sau ultimul al cretacicului superior).
 

santonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. santonien)

1. (din) al doilea subetaj al senonianului (cretacicul superior).