OK
X
superioritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. supériorité, lat. superioritas)
1.
însușirea,
starea
a
ceea
ce
este
superior;
atitudine
a
celui
care
se
crede
superior.
alveolar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alvéolaire)
1.
referitor
la
alveole;
cu
alveole.
2.
(despre
un
fenomen)
articulat
la
nivelul
alveolelor
dinților
superiori.
avantaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avantage)
1.
folos,
profit,
beneficiu.
2.
situație
mai
bună,
favorabilă.
3.
~
reciproc
=
principiu
de
bază
în
relațiile
internaționale
potrivit
căruia
raporturile
dintre
state
trebuie
să
se
întemeieze
pe
respectarea
intereselor
lor
(inter)naționale,
să
favorizeze
dezvoltarea
acestora.
4.
superioritate
(de
situație,
de
poziție
etc.).
5.
(tenis)
punct
marcat
de
unul
dintre
jucători
când
aceștia
se
află
fiecare
la
40
de
puncte.
6.
drept
excepțional;
privilegiu,
favoare.
ceda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)
1.
tr.
a
abandona
cuiva
un
bun,
renunțând
la
dreptul
de
posesiune.
2.
a
face
o
cesiune.
3.
intr.
a
da
cuiva
dreptate;
a-i
recunoaște
superioritatea.
4.
(sport)
a
se
recunoaște
învins,
a
înceta
întrecerea.
5.
(despre
boli,
dureri)
a
se
ameliora,
a
scădea
în
intensitate.
6.
(despre
lucruri,
elemente
de
construcție)
a
nu
rezista
la
apăsare,
a
se
rupe.
7.
(despre
corpuri,
medii)
a
transfera
căldura
unui
alt
corp
sau
mediu.
cingulum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. cingulum)
1.
formațiune
anatomică
în
formă
de
cordon.
2.
fascicul
de
fibre
situat
pe
fața
internă
a
emisferelor
cerebrale,
cu
rol
important
în
geneza
emoțiilor.
3.
proeminență
pe
fața
ovală
a
incisivilor
superiori.
clonus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clonus, gr. klonus)
1.
serie
de
convulsii
(1)
denotând
existența
unei
leziuni
a
centrilor
nervoși
motori
superiori.
comparativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1.
bazat
pe
comparație;
pentru
o
comparație.
2.
metodă
~ă
=
metodă
de
cercetare
în
lingvistica
istorică,
constând
în
reconstituirea
faptelor
de
limbă
din
trecut,
nescrise,
prin
compararea
metodică
a
unor
fapte
corespunzătoare
de
mai
târziu
din
diferite
limbi
existente;
gramatică
~ă
=
disciplină
care
studiază,
prin
comparație,
structura
gramaticală
a
limbilor
înrudite.
3.
(gram.)
grad
~
(și
s.
n.)
=
formă
a
adjectivului
și
a
adverbului
care
exprimă
superioritatea,
inferioritatea
sau
egalitatea
între
mai
multe
obiecte.