Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sortilegio, lat. sortilegium)
1. (în superstiţii) vrăji, farmece; profeţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. superstitieux, lat. superstitiosus)
1. (despre oameni) care crede în superstiţii; întemeiat pe superstiţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tabou)
1. (în religiile primitive) interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni de ordin magic și social.
2. situație, obiect, persoană, funcție (interzise) obiect al unei credințe sau al unor practici religioase.
3. (fig.) interdicție nejustificată.
4. (fam.) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate.
5. interdicție de vocabular determinată de superstiții sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cf. ucr. božkorodity)
1. tr., intr. a vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese; a bolborosi.
2. (în superstiții) a descânta, a vrăji.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (meșteri + -toare)
1. (în superstiții) meșteră, vrăjitoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ghici)
1. acțiunea de a ghici și rezultatul ei; ghicit.
2. dezlegare a unei taine, enigme, ghicitoare etc.
3. descoperire a intențiilor cuiva.
4. (în superstiții) prezicere a viitorului.