Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. supervizor, fr. superviseur)
1. s. n. program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor2 (3).
2. s. m. f. cel însărcinat cu supravegherea artistică a unei înregistrări.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. monitor)
1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio și televiziune.
2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator.
3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează.
4. ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii.
5. aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control.
6. supervizor.