suplețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. souplesse)

1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate.
2. (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări.
3. cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort.
4. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate.

asperitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe.

cliper 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clipper, germ. Klipper)

1. velier de cursă lungă, foarte rapid, cu arboradă bogată.
2. barcă de sport cu o formă specială care îi dă suplețe la manevre.
3. avion de cursă lungă pentru transportul rapid de oameni și materiale.

elasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élasticité)

1. proprietatea de a fi elastic.
2. teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.
3. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.
4. (fig.) suplețe.
5. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile.

felinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. félinité)

1. caracter felin, ansamblu de comportamente caracteristice ale pisicii.
2. (literar) care are flexibilitatea, grația și viclenia unei pisici.
3. suplețe, agerime, grație (în mișcări).

maleabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malléabilité)

1. proprietate a unui metal, material, de a fi maleabil.
2. (fig.) capacitate, ușurință de adaptare, suplețe; docilitate.

masaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. massage)

1. frecare a diferitelor părți ale corpului pentru a activa circulația sângelui, a înviora nervii și a da suplețe mușchilor.