Dictionar

Rezultate secundare (Suplimentar;):

Suplimentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. supplémentaire)

1. care se adaugă (la ceva); folosit ca supliment.

2. care este în plus.

3. unghi ~ = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180º; ore ~e = ore de muncă efectuate peste norma obişnuită.


Adiţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.

2. (chim.) de adiţie.

3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.


Apendice/apendice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.

2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.

3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.

4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.

5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.

6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.


Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.


Bisextil

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bissextil, lat. bissextilis)

1. an ~ = an care, la fiecare patru ani, include o zi suplimentară; an bisect.

2. (rar) zi = ziua suplimentară dintr-un an bisect (29 februarie).


Blinda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blinder)

1. tr. a acoperi cu blindaj.

2. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc.


Bonetă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonnette)

1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.