OK
X
suplu, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. souple)
1.
(despre
ființe)
cu
mișcări
grațioase;
mlădios;
(despre
lucruri)
flexibil,
elastic.
2.
(fig.)
lipsit
de
fermitate;
servil;
ușor
adaptabil,
docil.
alert, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
care
este
vigilent,
atentiv.
2.
care
este
prompt,
agil
și
suplu;
vioi,
iute,
sprinten.
antilopă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antilope)
1.
mamifer
rumegător
din
țările
calde,
cu
picioarele
lungi
și
subțiri
și
corpul
suplu.
2.
pielea
tăbăcită
a
antilopei
(1);
imitație
a
acestei
piei.
elastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. élastique, lat. elasticus)
1.
adj.
(despre
corpuri)
care
are
proprietatea
de
a-și
reveni
la
forma
inițială
după
ce
a
fost
momentan
deformat;
care
se
întinde.
2.
(despre
ființe)
mlădios,
suplu.
3.
(fig.;
despre
oameni)
care
se
adaptează
ușor
la
orice
situație,
care
prezintă
elasticitate.
4.
s.
n.
produs
textil
conținând
fire
de
cauciuc,
din
care
se
fac
bretele,
jartiere
etc.
felin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. félin)
1.
care
aparține
familiei
felidelor.
2.
(fig.)
suplu,
grațios.
3.
s.
f.
pl.
felide.
flexibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1.
adj.
care
se
poate
îndoi
ușor;
mlădios,
elastic,
suplu.
2.
(fig.)
care
cedează
ușor;
maleabil,
docil.
3.
(despre
părți
de
vorbire)
care
are
flexiune;
flexionar.
4.
(despre
un
apartament)
cu
structură
variabilă.
5.
s.
n.
grup
de
lamele
flexibile
de
cupru,
în
legăturile
electrice.
maleabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. malléable)
1.
(despre
metale)
care
poate
fi
prelucrat
în
foi
subțiri
prin
ciocănire
sau
laminare;
(despre
alte
materiale)
care
poate
fi
ușor
modelat.
2.
(fig.)
mlădios,
suplu.
3.
(despre
oameni)
adaptabil;
docil.