Dictionar

suport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. support)

1. s. n. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect.
2. dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc.
3. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă.
4. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul.
5. (fig.) sprijin, reazem, ajutor.
6. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal.
 

microsuport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. microsupport, micro-support)

1. termen generic care desemnează documente în format redus, capabile să primească informații: hârtie, film etc.
 

suporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. supporter, lat. supportare)

1. a îndura, a suferi, a răbda.
2. a da voie, a permite, a tolera.
3. a sprijini, a susține o greutate.
4. a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești).
 

suportabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supportable)

1. care se poate suporta.
 

suportabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. supportability)

1. însușirea de a fi suportabil, tolerabil; capacitatea de a putea suporta.
2. (inf.) faptul, pentru software sau hardware, de a fi acceptat de sistemul de operare, de a fi compatibil cu acesta.
3. (anton.) insuportabilitate.
 

suportare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (suporta)

1. acțiunea de a suporta.
 

suporter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. supporter)

1. susținător, simpatizant al unui jucător sau al unei echipe sportive.
 

adenofor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. adénophore)

1. (bot.) organ care poartă glandele nectarifere.
2. (bot.) organ care susține glandele nectarifere; suportul glandei nectarifere.
 

aerofită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophyte)

1. (plantă) care crește complet în aer, pe un suport; epifită.
 

afet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)

1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).
 

ambază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embase)

1. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, șuruburile de calare etc.
 

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
 

asexualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. asexuality)

1. lipsă a dorinței, a interesului sexual, fără vreun suport organic.