Dictionar

Rezultate principale (Supraalimenta;):

Supraalimenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. suralimenter)

1. a (se) supune unui regim de supraalimentare.


Rezultate secundare (Supraalimenta;):

Supraalimentare

Parte de vorbire: s.
Origine: (supraalimenta)

1. acţiunea de a (se) supraalimenta; hipernutriţie.

2. alimentare a unui motor cu ardere internă cu o cantitate mai mare de amestec combustibil sau de aer decât cea necesară.


Supraalimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. suralimentation)

1. alimentație mai bogată şi mai consistentă decât cea normală; supranutriție.

2. (mecanică) procedeu care urmărește creșterea puterii unui motor cu ardere, fără a crește cilindreea acestuia.

3. (antonime) subalimentație, subalimentare, subnutriție.


Hipernutriţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. hypernutrition)

1. acțiunea de a (se) supraalimenta și rezultatul ei; supraalimentare, supraalimentație.

2. alimentare excesivă care poate duce la obezitate.

3. (antonime) subnutrire, subnutriție, subalimentare, subalimentație.


Subalimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. sous-alimentation)

1. stare caracterizată printr-un aport alimentar insuficient și care are ca rezultat deficiențe nutriționale; subnutriție.

2. (antonime) supraalimentare, supraalimentație, (rar) supranutriție.


Supraalimenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. suralimenter)

1. a (se) supune unui regim de supraalimentare.


Supraalimentare

Parte de vorbire: s.
Origine: (supraalimenta)

1. acţiunea de a (se) supraalimenta; hipernutriţie.

2. alimentare a unui motor cu ardere internă cu o cantitate mai mare de amestec combustibil sau de aer decât cea necesară.


Supranutriţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (supra- + nutriţie)

1. ingestie sau alimentație mai bogată și mai consistentă decât cea normală; supraalimentaţie.

2. (antonime) subnutriție, subalimentare, subalimentație.