Rezultate principale (Suprafață;):
Suprafaţa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surfacer)
1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcţie.
2. a uniformiza suprafaţa îmbrăcămintei rutiere.
Suprafaţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surface)
1. faţă, parte exterioară a unui corp.
2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.
3. (mat.) arie limitată de o linie închisă.
Rezultate secundare (Suprafață;):
Suprafațare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. suprafața)
1. acțiunea de a suprafața și rezultatul ei.
2. operație de acoperire cu un strat superficial pentru a proteja, finisa sau decora; (prin ext.) stratul obținut prin această operație.
Abţibild
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)
1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.
Aderenţă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Adsorbant
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adsorbant)
1. corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin absorbţie.
Adsorbţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adsorption)
1. fixare a unei substanţe lichide sau gazoase, într-un strat subţire, pe suprafaţa unui corp solid.
2. capacitatea părţii superficiale a solului de a acumula substanţe solide, lichide şi gazoase.
Aerlift
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.
Afloriment
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)
1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.