Dictionar

Rezultate principale (Suprafaţă.):

Suprafaţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surfacer)

1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcţie.

2. a uniformiza suprafaţa îmbrăcămintei rutiere.


Suprafaţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surface)

1. faţă, parte exterioară a unui corp.

2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.

3. (mat.) arie limitată de o linie închisă.


Rezultate secundare (Suprafaţă.):

Suprafațare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. suprafața)

1. acțiunea de a suprafața și rezultatul ei.

2. operație de acoperire cu un strat superficial pentru a proteja, finisa sau decora; (prin ext.) stratul obținut prin această operație.


Abţibild

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.

2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Adsorbant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adsorbant)

1. corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin absorbţie.


Adsorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanţe lichide sau gazoase, într-un strat subţire, pe suprafaţa unui corp solid.

2. capacitatea părţii superficiale a solului de a acumula substanţe solide, lichide şi gazoase.


Aerlift

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)

1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.

2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.


Afloriment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.