Rezultate secundare (Suprapuse.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)
1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biplan)
1. (avion) cu două rânduri de aripi suprapuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bistratifié)
1. (despre soluri, minerale) din două straturi diferite ca vârstă, natură, textură etc.
2. (despre organisme) cu celulele dispuse în două straturi suprapuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condupliqué)
1. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăţi suprapuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-placage)
1. placă din mai multe foi subţiri de lemn suprapuse şi lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar.