suprastructură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr., engl. superstructure)
Etimologie: (după fr., engl. superstructure)
1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții.
2. construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc.
3. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă.