Dictionar

Rezultate principale (Supraveghea):

Supraveghea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surveiller)

1. tr. a ţine sub observaţie, a păzi.

2. refl. a-şi controla purtarea, vorbele; a se păzi reciproc.


Rezultate secundare (Supraveghea):

Autosupraveghea

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + supraveghea)

1. a se supraveghea pe sine însuși; a se autocontrola.


Administra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).

2. a da un medicament unui bolnav.

3. (ir.) a trage o bătaie.

4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.

5. a supraveghea încasările.


Autocontrola

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (it. autocontrollare)

1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.


Autosupraveghea

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + supraveghea)

1. a se supraveghea pe sine însuși; a se autocontrola.


Brigadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.

2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.

3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.

4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.

5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.

6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.

7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).


Cenzor

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)

1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.

2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.

3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.


Cenzura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)

1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).

2. (fig.) a supraveghea (moravurile).

3. a adopta o moţiune de cenzură.

4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.