Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conducteur, lat. conductor)
1. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. machiniste, germ. Machinist)
1. persoană care conduce o mașină sau supraveghează funcționarea ei; mecanic.
2. tehnician care execută schimbarea decorurilor, aprinde şi stinge luminile într-un teatru etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. monitor)
1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio și televiziune.
2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator.
3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează.
4. ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii.
5. aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control.
6. supervizor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opérateur, lat. operator)
1. s. m. f. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații.
3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare.
4. ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului.
5. s. m. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta.
6. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice.
7. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului).
9. funcție al cărei argument este constituit din altă funcție.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. praefectus)
1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district).
4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor.
5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sector + -ist)
1. (sub)ofiţer de poliţie care supraveghează un sector.