Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)
1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.
2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.
3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ligue, it. liga)
1. (ant.) alianţă politico-militară a statelor greceşti, sub conducerea unuia dintre ele, care urmărea să-şi impună supremaţia.
2. uniune, asociaţie de state, oraşe, persoane
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. suprematizm)
1. grupare abstracţionistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX şi teorie estetică care susţine supremaţia sensibilităţii „pure”, exprimată prin acţiunea formelor geometrice şi a culorii asupra simţurilor.