Dictionar

presupune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. présupposer)

1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti.
2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil.
 

alejanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégeance)

1. obligație de fidelitate și supunere față de o națiune, de un suveran.
 

anarhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchie, gr. anarkhia)

1. stare de dezvoltare, de haos într-o țară, instituție etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată.
 

ancheta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. enquêter)

1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
 

aprehensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appréhension, lat. apprehensio)

1. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol.
 

apreta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. apprêter)

1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
 

apretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apprêtage)

1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.