OK
X
nesupunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + supunere)
1.
refuzul
de
a
asculta,
de
a
se
supune;
atitudine,
faptă
etc.
care
contravine
legii,
unor
dispoziții
etc.
2.
(antonim)
supunere.
presupunere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (presupune)
1.
faptul
de
a
presupune;
supoziție,
ipoteză.
2.
lucru
admis
în
prealabil
ca
adevărat.
alejanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allégeance)
1.
obligație
de
fidelitate
și
supunere
față
de
o
națiune,
de
un
suveran.
anarhie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1.
stare
de
dezvoltare,
de
haos
într-o
țară,
instituție
etc.
2.
indisciplină,
nesupunere
a
individului
față
de
o
colectivitate
organizată.
aprehensiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1.
teamă
vagă,
nedeslușită,
cauzată
de
presupunerea
posibilității
unui
pericol.
apretaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. apprêtage)
1.
acțiunea
de
a
apreta
și
rezultatul
ei;
supunerea
unor
produse
unei
operații
chimice
care
le
dă
consistență
și
luciu;
apretare.
calcinație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. calcination)
1.
acțiunea
de
a
calcina
și
rezultatul
ei;
transformare
în
var
prin
încălzire;
calcinare.
2.
operațiune
care
constă
în
supunerea
unui
corp
inert
unei
temperaturi
înalte;
ardere,
carbonizare.
ciunism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (-ciune + -ism)
1.
curent
latinist
extremist,
inițiat
de
Aron
Pumnul,
care
preconiza
supunerea
neologismelor
romanice
acelorași
transformări
suferite
de
cuvintele
moștenite
din
latină;
pumnism.