Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + supunere)
1. refuzul de a asculta, de a se supune; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (presupune)
1. faptul de a presupune; supoziţie, ipoteză.
2. lucru admis în prealabil ca adevărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apprêtage)
1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. calcination)
1. acțiunea de a calcina și rezultatul ei; transformare în var prin încălzire; calcinare.
2. operațiune care constă în supunerea unui corp inert unei temperaturi înalte; ardere, carbonizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (-ciune + -ism)
1. curent latinist extremist, iniţiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice aceloraşi transformări suferite de cuvintele moştenite din latină; pumnism.