Dictionar

Rezultate secundare (Supunăciune.):

Supusăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (supus + -ăciune)

1. așezare dedesubt; ascundere; (înv.) supunăciune.

2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, ocupare, supunere, (înv.) supunăciune.