Rezultate principale (Supura.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suppurer, lat. suppurare)
1. (despre ţesuturi, răni) a produce şi elimina puroi.
Rezultate secundare (Supura.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suppurant)
1. care supurează, care produce puroi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suppuré)
1. care a intrat în supurație; purulent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suppuration, lat. suppuratio)
1. formare şi eliminare de puroi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suppuratif)
1. (medicament) care facilitează supuraţia.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1. a (se) transforma în abces; a supura.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénophlegmon)
1. (med.) inflamație supurată a unui ganglion sau a unei glande; abces ganglionar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carie, lat. caries)
1. boală a dinţilor prin măcinare lentă şi progresivă a smalţului şi a dentinei.
2. supuraţie interstiţială a ţesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endophtalmie)
1. (med.) inflamație a țesuturilor interne ale ochiului, cel mai adesea rezultată dintr-o infecție bacteriană; corioretinită supurativă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exsudatif)
1. (despre inflamaţii) însoţit de supuraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fistule, lat. fistula)
1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces.
2. canal făcut pe cale chirurgicală, care uneşte un organ intern cu exteriorul.
3. ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului.