Dictionar

supura

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suppurer, lat. suppurare)

1. (despre țesuturi, răni) a produce și elimina puroi.
 

supurant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suppurant)

1. care supurează, care produce puroi; supuros.
2. care provoacă supurație; supurativ.
 

supurat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suppuré)

1. care a intrat în supurație; purulent.
 

supurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suppuration, lat. suppuratio)

1. formare și eliminare de puroi.
 

supurativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. suppuratif)

1. I. legat de supurație; care determină sau favorizează supurația; supurant.
2. II. medicament care determină sau facilitează supurația.
 

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.
 

adenoflegmon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénophlegmon)

1. (med.) inflamație supurată a unui ganglion sau a unei glande; abces ganglionar.
 

carie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)

1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei.
2. supurație interstițială a țesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.
 

endoftalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endophtalmie)

1. (med.) inflamație a țesuturilor interne ale ochiului, cel mai adesea rezultată dintr-o infecție bacteriană; corioretinită supurativă.
 

exsudativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exsudatif)

1. (despre inflamații) însoțit de supurație.
 

fistulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fistule, lat. fistula)

1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces.
2. canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul.
3. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului.