Dictionar

supurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suppuration, lat. suppuratio)

1. formare și eliminare de puroi.
 

carie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)

1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei.
2. supurație interstițială a țesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.
 

exsudativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exsudatif)

1. (despre inflamații) însoțit de supurație.
 

osteoflegmon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostéophlegmon)

1. supurație osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a țesuturilor învecinate.
 

PIO-, -pioză

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis)

1. „puroi, supurație”.
 

-PIOZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. pyosis „coptură, supurație”)

1. „puroi, supurație”.
 

supurant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suppurant)

1. care supurează, care produce puroi.
2. care provoacă supurație.