Rezultate secundare (Supusă):
Supusăciune
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (supus + -ăciune)
1. așezare dedesubt; ascundere; (înv.) supunăciune.
2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, ocupare, supunere, (înv.) supunăciune.
Completitudine
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. complétude)
1. (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată.
Contribuabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contribuable)
1. persoană, fizică sau juridică, supusă unui impozit.
Cordon
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordon)
1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liţă, izolat şi strâns într-un înveliş protector.
3. structură anatomică cilindrică lungă.
4. ~ litoral = fâşie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţii marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.
5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II şir de posturi militare de pază; şir de soldaţi care păstrează ordinea în anumite poziţii.
7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formaţie militară care asigură această izolare.
Cotidianitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quotidianité)
1. caracterul a ceea ce este cotidian; manifestare zilnică a unui fenomen; cotidianeitate.
2. condiţia fiinţei umane care este supusă ritmului inevitabil al vieţii cotidiene; cotidianeitate.
Dogmă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dogme, lat., gr. dogma)
1. învăţătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toţi adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii.
2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic şi aplicată rigid, fără a ţine seamă de condiţiile concrete.
Elicoid
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélicoïde)
1. substanţa (volumul) generat(ă) de o curbă supusă unei mişcări elicoidale.