Dictionar

Rezultate secundare (Supără):

Supărare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supăra)

1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.

2. povară, piedică.

3. deranj, stricăciune, pagubă.

4. întristare, mâhnire, amărăciune.

5. mânie, iritare, furie.

6. fără (sau nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva nu se supere pentru faptul ne adresăm sau îl întrebăm ceva.


Acerofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.

2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.


Ambeta

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.

2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.


Bizar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bizarre)

1. (şi adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător.


Dezagreabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.

2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.

3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.

4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.

5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.

6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.


Dezagrement

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. désagrément)

1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.

2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.


Dezarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili predea armele.

2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.

3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război.

4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.

5. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările.