Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. difficile, lat. difficilis)
1. care prezintă dificultăţi; anevoios, greu; dificultos.
2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diffidens, cf. it. diffidente)
1. care nu are încredere în alții; neîncrezător.
2. supărăcios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irritable, lat. irritabilis)
2. supus iritaţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. susceptible, lat. susceptibilis)
1. capabil să..., în stare să.
2. care poate suferi modificări.
3. care se supără repede; supărăcios; sensibil.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. acrus)
1. s. n., adj. (gust) ca al oțetului, al lămâii etc.
2. adj. care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringent; acid, înțepător.
3. fig. morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg. чудaт /čudat/)
1. (despre lucruri sau despre noțiuni abstracte) care iese din comun, neobișnuit, curios, straniu, bizar.
2. (despre oameni) care are ciudățenii, căruia cu greu îi poate intra cineva în voie, cu care greu se poate înțelege și împăca cineva; curios, sucit, supărăcios; capricios, mofturos.
3. plin de curiozitate, curios.