Dictionar

bizar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bizarre)

1. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător.
 

dezagreabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.
 

enervant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énervant)

1. care enervează; supărător, iritant.
 

importun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. importun, lat. importunus)

1. agasant, obositor, plicticos, supărător.
2. nepotrivit.
 

incomod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incommode, lat. incommodus)

1. care nu este comod.
2. (despre oameni) supărător, stingheritor.
 

inoportun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inopportun, lat. inopportunus)

1. care nu este oportun; nepotrivit.
2. neplăcut, supărător.